CS Sport 4 Fun Timisoara

Pregătirea Fizică

Pregatirea fizică a jucatorilor de tenis, este o componentă importantă a procesului complex de instruire, cel mai important ingredient alături de pregătirea psihologică, în vederea atingerii marii performanţe.

În antrenamentul de pregatire fizică ne dorim să realizăm un echilibru între rezistența aeroba și anaeroba, agilitate și putere, echilibru dinamic și flexibilitate.

Succesiunea de dezvoltare :

  1. pregătire fizică generală, (are ca obiectiv îmbunătăţirea capacităţii de efort, cu cât potenţialul de lucru este mai mare, cu atât mai uşor se adaptează organismul la creşterea continuă a cerinţelor de pregătire fizică şi psihologică)
  2. pregătirea fizică specifică, (se construieşte pe fundammentul creat de pregătirea fizică generală, are ca obiectiv să continue dezvoltarea fizică a sportivului în concordanţă cu particularităţile fiziologice şi metodice ale jocului de tenis)
  3. perfecţionarea calităţilor motrice, (obiectivul este perfecţionarea calităţilor motrice specifice şi reglarea potenţialului jucătorilor pentru satisfacerea nevoilor specifice ale jocului de tenis)


Sfera pregătirii fizice este foarte complexă şi în abordarea ei trebuie avut în vedere pregătirea fizică multilaterală şi cea specifică jucătorului de tenis. Pregătirea fizică superioară reprezintă fundamentul pe care se clădesc elementele tehnice, prin antrenarea calităţilor motrice de bază şi specifice, asigură executarea elementelor tehnico-tactice cu aceeaşi acurateţe pe toată durata meciului, previne accidentele, dă o stare de stabilitate psihică şi de încredere in forţele proprii.

Din punct de vedere al capacităţii motrice în tenisul de performanţă avem nevoie de:

  • indici crescuţi de manifestare a vitezei generale şi specifice (viteză de reacţie şi execuţie , anticipare şi angrenare a segmentelor corpului la lovirea mingii şi deplasare în teren în condiţii de forţă şi rezistenţă);
  • indici crescuţi de manifestare a forţei generale şi specifice (forţă explozivă la nivelul trenului inferior şi superior), perfectibili prin antrenament;
  • indici crescuţi de manifestare a rezistenţei generale şi specifice (rezistenţă la eforturi maximale şi submaximale, repetate şi cu întreruperi) perfectibili prin antrenament;
  • indici crescuţi de îndemânare generală şi specifică (îndemânare la nivelul procedeelor de preparaţie, de lovire a mingii din lateral şi de sus), realizarea şi finalizarea fazelor de joc, cu minim de efort fizic şi cu maximum de eficienţă;
  • indici crescuţi de mobilitate şi supleţe musculară în condiţiile efortului specific de joc;
  • tendinţă spre realizarea unui model de joc atletic, dinamic şi permanent ofensiv.



Calităţile motrice sunt însuşiri ale organismului uman. Ele se dezvoltă pe parcursul vieţii, dar se pot educa prin instruire special destinată acestui scop și se împart în două feluri:

  • de bază -viteză, îndemânare, rezistenţă şi forţă- iar după unii autori, ar mai fi mobilitatea şi supleţea
  • specifice – cele implicate în practicarea unor ramuri de sport sau profesii, rezultând din combinarea a două sau mai multe din calităţile motrice de bază (puterea = viteză + forţă)
Sport_For_Fun_05_Pregatire_Fizica


Calităţile motrice sunt în strânsă legătură cu deprinderile motrice. Însuşirea deprinderilor presupune un anumit nivel de dezvoltare a calităţilor motrice şi influenţează acest nivel prin exersare în scopul învăţării, consolidării şi perfecţionării deprinderilor. La vârstele mici se educă viteza şi îndemânarea, la vârstele mari – forţa şi rezistenţa. Orice acţiune pentru dezvoltarea calităţilor motrice, realizată prin exersarea deprinderilor motrice, influenţează nivelul de însuşire a acestora. În acest sens, există “priorităţi “ şi “efecte secundare”.

În orice act motric sunt implicate toate calităţile motrice de bază, având ponderi diferite. Acţionarea specială asupra unei calităţi motrice produce efecte asupra celorlalte calităţi motrice.

Fiecare calitate motrică are un element caracteristic:

  • Viteza repeziciunea, iuţeala
  • Îndemânarea gradul de complexitate
  • Rezistenţa durata
  • Forţa încărcătura

Sport_For_Fun_05_Pregatire_Fizicaa


Viteza

Capacitatea (calitatea) organismului uman de a efectua acte şi acţiuni motrice, cu întregul corp sau numai cu anumite segmente ale acestuia, într-un timp cât mai scurt (cu rapiditate maximă). După cum se ştie, în tenis viteza este decisivă în acţiunile de joc, deoarece viteza de circulaţie a mingii, în tenisul de mare performanţă, cunoaşte valori deosebite: 240 km/h la serviciu, peste 80 km/h la loviturile din lateral, iar deplasarea în teren atinge valori foarte ridicate la returnarea mingii venite din terenul advers.

Este o calitate nativă, puţin perfectibilă prin antrenament la vârste peste 16-18 ani, în faza de iniţiere se acordă o atenţie deosebită dezvoltării acestei calităţi determinante în tenis. Se dezvolta prin metoda repetării, întrecerilor, şi a jocului. Sunt foarte importante metodele alese, dozarea, pauzele , mijloacele, momentul în atrenament şi perioada când se antrenează. Un jucator de tenis are între 300 şi 500 de explozii de energie în timpul unui meci obişnuit.


Îndemânarea

Capacitatea (calitatea) organismului de a efectua acte (acţiuni) motrice coordonând corpul sau segmentele acestuia în condiţii de echilibru, precizie, orientare spaţio-temporală, amplitudine, ambilateralitate (ambidextrie) în scopul obţinerii unei eficienţe maxime (în condiţii neobişnuite şi cu un consum minim de energie). Este calitatea fizică mult solicitată în jocul de tenis datorită diversităţii procedeelor tehnice, dificultăţii de execuţie în condiţii mereu schimbătoare.


Rezistenţa

Capacitatea organismului de a depune eforturi cu o durată mare şi intensitate crescută, menţinând indici constant ridicaţi de eficienţă. Cu alte cuvinte – capacitatea de a depune eforturi fără apariţia oboselii (sau cu învingerea acestei stări) şi presupune o capacitate ridicată de restabilire rapidă a organismului după efort.

Un meci de tenis poate dura între 30 min până la câteva ore, sunt multe meciuri care au durat 4 ore. Chiar şi pe suprafeţele rapide, meciurile pot dura câteva ore. În timpul unui meci de tenis un jucător aleargă între 5 şi 8 km, cei mai mulţi km în meci sunt facuţi pe distanţe scurte dintr-o parte în alta a terenului, înainte şi înapoi şi/sau sprinturi în toate direcţiile (rezistenţă în regim de viteză).

Pentru a rezista acestor meciuri epuizante, jucătorii trebuie să-şi îmbunătăţească continuu rezistenţa generală şi specifică, prin alergare de durată pe teren plat şi variat, prin metoda intervalelor, metoda tempoului variat, dar şi prin antrenamentul specific tehnico-tactic de tenis şi prin jocuri-meciuri de antrenament şi pregătire.


Forţa

Capacitatea organismului de a învinge o rezistenţă (în sensul de opoziţie) prin intermediul contracţiei musculare. Urmăriţi cât de puternic lovesc jucatorii din ziua de azi şi veţi realiza rapid că forţa şi puterea sunt factori importanţi pentru a ajunge în top. Ady Roddick, deţine recordul celui mai puternic serviciu din lume lovind cu o viteză de 253 km/h şi loveşte în mod regulat cu viteze de 210 km/h chiar şi în setul 5. Jocul se va îmbunatăţi pe masură ce jucătorii devin tot mai puternici. Dezvoltarea forţei şi a puterii vor ajuta la creşterea performanţei loviturilor în tenis, forţa şi puterea nu vin în mod natural, nu ţin de talentul jucatorilor, pentru dezvoltarea acestor 2 aspecte trebuie să faceţi mult mai mult decât doar să jucaţi tenis. In mod constant toţi jucatorii trebuie să încorporeze în programul lor de antrenament exerciţii ce dezvoltă forța şi puterea în primul rând pentru a evita accidentările şi în al doilea rând pentru a creşte performanţa.


Mobilitatea articulară, flexibilitate sau supleţe musculară

Tenisul cere uneori unui jucator sa loveasca mingea din pozitii incredibile. Sunt jucători care lovesc mingea uneori făcând spagatul pe teren. Chiar dacă nu veţi face niciodata spagatul pe un teren de tenis flexibilitatea este o parte importantă a jocului de tenis. Gândiţi-vă la poziţiile în care sunteţi puşi în terenul de tenis; extinderea corpului după mingi care se duc în extremele terenului, întinderea când trenbuie să loviţi un smash după un lob incomod, întinderea prin alunecare înainte pentru a recupera o minge scurtă. Toate aceste poziţii necesită flexibilitate.

Pentru a performa la o calitate ridicată muşchii trebuie să ramână tari indiferent de întinderea la care sunt supuşi. Orice restricţie a muschiului în flexibilitate va limita eficienta mişcarilor pe teren dar va restricţiona şi forţa generală de muşchi, adică veţi avea putere mai mică în lovitură. Având o flexibilitate bună reduceţi mult riscul unor accidntări ale ligamentelor, încheieturilor şi muşchilor, care au ca substrat morfofuncţional sistemul osteoarticular şi musculoligamentar; mobilitatea reprezintă capacitatea de a efectua mişcări de amplitudine mare (în tenis poate fi localizată la nivelul articulaţiei coxofemurale şi humerale); gradul ei de dezvoltare face posibilă valorificarea celorlalte calităţi motrice şi deprinderi specifice.

Mobilitatea depinde foarte mult de elasticitatea musculară şi ligamentară (supleţea), ea modificîndu-se în funcţie de factorii interni şi externi care acţionează asupra acestora (temperatură, oboseală, grad de antrenament etc.). Deşi mobilitatea atinge valori maxime abia la 16 ani, totuşi, ea poate fi mai uşor dezvoltată la copii. Pentru dezvoltarea mobilităţii şi supleţei folosim în principal exerciţii de stretching şi exerciţii de gimnastică.

Timpul alocat pregătirii fizice, în perioada pregătitoare, este mai mare decât în celelalte perioade ale ciclului anual, reprezentând 40 – 50 % din totalul timpului afectat procesului de antrenament. În această perioadă obiectivul de bază este creşterea nivelului de dezvoltare a calităţilor motrice cu accent pe cele dominante în jocul de tenis. Pentru aceasta se vor folosi exerciţii de gimnastică, atletism, jocuri sportive şi exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice specifice jocului de tenis. În perioada precompetiţională, timpul alocat pregătirii fizice reprezintă 30 – 40% din totalul timpului afectat procesului de antrenament şi are datoria de a menţine nivelul de pregătire fizică şi creşterea rezistenţei pentru joc prin exerciţii de pregătire fizică. În perioada competiţională timpul alocat pregătirii fizice reprezintă 20 – 30% din totalul timpului afectat procesului de antrenament. În acestă etapă trebuie asigurat un raport între nivelul de dezvoltare a calităţilor motrice prin folosirea mijloacelor specifice de pregătire fizică.