CS Sport 4 Fun Timisoara

Sistem Metodic pentru Schi Alpin

Tehnica de bază a schiului alpin reprezintă un ansamblu de procedee tehnice cu complexitate variabilă a căror succesiune metodică generează achiziţia de deprinderi motorii specifice, care permit alunecarea pe terenuri acoperite cu zăpadă în scop formativ, sau recreativ. Pentru a-şi asigura echilibrul la coborâre, schiorul trebuie să se familiarizeze, în alunecare, cu variaţiile presiunilor pe care le va percepe la nivelul picioarelor, acestea fiind baza reflexelor de echilibru. Ca şi orientări metodice tradiţionale în predarea schiului la nivel național și internațional se utilizează două direcţii sau căi de învăţare a tehnicii de bază, care se disting prin mecanismul de conducere a schiurilor, în execuţia ocolirilor: calea directă şi calea indirectă.

Pentru cei cu nivel mai scăzut de educare a calităţilor motrice de bază se recomandă calea indirectă. Calea indirectă are la bază tehnica de execuţie cu schiurile neparalele şi transfer alternativ (succesiv) al centrului general de greutate, având ca obiectiv tehnic însuşirea unui comportament sigur pe orice tip de teren, cu o succesiune metodică specifică care cuprinde :

  • obişnuirea cu schiurile şi alunecarea;
  • mersul pe teren plat şi la urcarea pantei;
  • schimbările de direcţie de pe loc;
  • coborârea directă;
  • coborârea oblică;
  • frânare în jumătate de plug şi ocolirea prin frânare în jumătate plug;
  • cristiania spre vale cu deschidere



Pentru cei cu nivel ridicat de educare a calităţilor motrice de bază se recomandă calea directă. Calea directă are la bază tehnica de execuţie cu schiurile paralele şi transfer simultan al centrului de greutate. Pe calea directa vom folosi următoarea succesiune de procedee tehnice:

  • obişnuirea cu schiurile şi alunecarea;
  • mersul pe teren plat şi la urcarea pantei;
  • schimbările de direcţie de pe loc;
  • coborârea directă;
  • ocolire prin pivotare şi oprirea prin pivotare;
  • treceri peste schimbări de pantă prin adaptare;
  • treceri peste denivelări mici prin amortizare;
  • frânare prin derapaj;
  • cristiania spre vale prin rotaţie;



Coborârea unei pante înlănţuind ocoliri cu schiurile paralele reprezintă obiectivul tuturor schiorilor începători. Astfel ocolirile folosite pentru învăţare, cuprind un oarecare număr de puncte comune. Pentru declanşarea lor sunt necesare:

  1. descărcarea schiurilor;
  2. schimbare de muchii;
  3. un impuls.



Toate ocolirile cuprind 4 faze:

  1. pregătirea ocolirii;
  2. declanşarea ocolirii;
  3. conducerea schiurilor pe arcul ocolirii;
  4. încheierea ocolirii.



Factorii care  favorizeaza procesul de instruire în schi:

  • materialele de schi;
  • terenul de lucru;
  • mijloacele mecanice de urcare;
  • metodica de predare, calităţile şi pregătirea profesorului
Sport_For_Fun_02_Sistem_Metodic
Sport_For_Fun_02_Sistem_Metodiccc
Sport_For_Fun_02_Sistem_Metodicc


Lecția de schi.

Lecţia reprezintă forma de bază a organizării procesului instructiv educativ pentru însuşirea tehnicii schiului.

Mobilitatea structurală a lecţiei cât şi gradul ei de adaptabilitate la condiţiile concrete îi asigură eficienţa.

Conţinutul lecţie este determinat de temele şi obiectivele instructiv educative şi reprezintă totalitatea mijloacelor, măsurilor organizatorice şi didactice selecţionate în vederea realizării acestora

Structura lecţiei de schi reprezintă totalitatea momentelor lecţiei şi succesiunea lor în timp.

Durata sedintelor de pregatire pe pârtia de schi este de 4 ore pe zi, împărțite în două ședințe de pregătire de cate  2 ore fiecare cu o pauză de masă de o ora între cele două ședințe.


Nivelul I-( initiere ALBASTRU)

Pentru primele lecţii cu începătorii, se desprind două sarcini pedagogice generale:

Prima sarcină: stăpânirea schiurilor ca obiect. Începătorul nu trebuie să simtă o greutate prin faptul că are schiurile legate de picioare, el trebuie să se obişnuiască cu ele şi pe cât este posibil să se folosească de calităţile lor.

A doua sarcină: formarea şi dezvoltarea capacităţii de apreciere diferenţiată a senzaţiilor de la nivelul contactului picioarelor cu zăpada prin intermediul schiurilor.

Schiorul începător va trebui să fie îndrumat să-şi concentreze atenţia asupra senzaţiilor pe care le percepe la nivelul picioarelor, să înveţe să folosească sprijinul prin împingerea cu schiurile pe zăpadă şi să reacţioneze instantaneu şi sigur la toate impulsurile, pentru a evita pierderea echilibrului.

Cele două sarcini se rezolvă prin folosirea unor serii de exerciţii ajutătoare şi a unor exerciţii simple de deplasare pe schiuri, de exemplu:

  • ridicarea alternativă a schiurilor de pe zăpadă şi deplasarea lor la dreapta, stânga, în jos şi în sus;
  • ridicarea alternativă a vârfurilor schiurilor şi deplasarea lor spre dreapta, spre stânga fără a ridica coada schiurilor de pe zăpadă;
  • schimbările de direcţie de pe loc prin păşirea în jurul cozilor sau a vârfurilor schiurilor;
  • întoarcerea prin săritură cu şi fără sprijin pe beţe;
  • mers pe schiuri fără beţe, prin păşire pe o zăpadă nu prea mare;
  • mers pe schiuri prin zăpadă proaspătă, după urmele instructorului, schimbând permanent direcţia;
  • alunecări prin împingeri simultane cu beţele;
  • urcări şi coborâri în trepte, coborâri directe și oblice;
  • coborâri pe pantă puţin înclinată cu opriri prin reducerea vitezei de alunecare pe plat sau contrapantă;
  • coborâri cu trecerea greutăţii de pe un schi pe celălalt, cu ghemuiri şi ridicări, cu trecerea greutăţii corpului spre vârfurile picioarelor spre călcâie, pentru a obţine o poziţie echilibrată şi suplă;
  • coborâri cu treceri peste schimbări de înclinare a pantei şi peste mici ondulaţii de teren;
  • schimbări de direcţie prin pivotarea genunchilor şi încărcarea mai pronunţată a schiului exterior.


Nivelul II (Intermediar, ROSU)

Perfecționarea ocolirii paralele.

La acest nivel se va acţiona în sensul creşterii eficienţei tehnicii. În acest sens se va urmări:

  • perfecţionarea poziţiei pe schiuri;
  • obţinerea unei alunecări cât mai bune;
  • obţinerea independenţei de lucru la nivelul picioarelor;
  • însuşirea şi perfecţionarea mai multor posibilităţi de declanşare a ocolirilor;
  • perfecţionarea cantării schiurilor prin poziţionarea corectă a corpului;
  • treceri peste denivelări de teren;
  • cristiania spre vale cu depărtare
  • coborârea oblică;
  • derapajul lateral şi oblic;
  • cristiania spre vale prin rotaţie;
  • legare de procedee la trecerea printr-un sistem simplu de porţi;
  • Desfașurarea de activiățti prin care ăa se dezvolte simțul vitezei si controlul acestuia prin “dictarea” formei ocolirii;
  • Consolidarea acțiunilor schiului exterior – descrierea rolului acestor mișcări;
  • Exerciții de conștientizare a lucrului schiului interior în ocolire;
  • Execuții controlate – start, conducere, oprire;
  • Succesiune de ocoliri de diferite angulatii;
  • Repetarea exercițiilor nivelului I referitoare la alunecarea oblică – focus asupra trenului superior (poziționarea spre vale);
  • Repetarea ocolirii parallele largi, cu controlul poziției corpului și angulație;
  • Intruducerea derapajului lateral – exerciții – ocolire derapata;
  • Repetarea ocolirii paralele (carve) pentru a simții diferențele;
  • Schi cu tema – controlul fazei de transfer; succesiune de ocoliri paralele;


Nivelul III (Avansat, Negru)

perfecționarea tehnicii carve, a angulației

  • Schimbul de greutate
  • Diminuarea balansului vertical – menținerea poziției joase în schimbul de greutate
  • Perfecționarea controlului presiunii pe canaturi (cel extern sau ambele)
  • Exercțtii de angulație, cu controlul presiunii pe schiul exterior
  • Introducerea punctării doar în momentul în care ocolirea este consolidată; punctarea este diferită de cea tradițională, deoarece schimbul de greutate se face în poziție joasă, prin translație, nu prin balans vertical; atenție particulară miscarii brațului pentru a elimina rotația și compromiterea traiectoriei prin intrarea în derapaj
  • Succesiuni de ocoliri cu diferite angulații; învățarea ocolirii scurte (serpuirii), determinate de taper-ul schiului
  • Utilizarea mișcărilor învățate în diferite condiții de pantă și teren (movile)